var photos=new Array();
var photos_width=new Array();
var photos_height=new Array();
var photos_big=new Array();
var photoslink=new Array();
var photosdescription=new Array();
var preloadedimages=new Array()
var items_no=0;

photos_width[0] = 370+100;
photos_height[0] = 278+150;
photos[0]=”http://assets.adevarul.ro/assets/articles/2009/01/229519/thumb__4col_oana_pellea_mv__4940.jpg”;
photos_big[0]=”/photo_list.php?photo=http://assets.adevarul.ro/assets/articles/2009/01/229519/_4col_oana_pellea_mv__4940.jpg”;
//photos_big[0]=”http://assets.adevarul.ro/assets/articles/2009/01/229519/_4col_oana_pellea_mv__4940.jpg”;
photoslink[0] = “http://assets.adevarul.ro/assets/articles/2009/01/229519/_4col_oana_pellea_mv__4940.jpg”;
photosdescription[0] = “”;

for (var i=0;i<photos.length;i++){
preloadedimages[i]=new Image()
preloadedimages[i].src=photos[i]
}
function insert_items(){

if(photosdescription[items_no] != ''){
//document.getElementById('photo_description').className = 'photo_description';
document.getElementById('photo_description').innerHTML = '’+photosdescription[items_no]+”;
}else{
//document.getElementById(’photo_description’).className = ‘photo_description_disabled’;
document.getElementById(’photo_description’).innerHTML = ”;
}
}

/*
if(photos_big[0] != ”){
document.write(’(+) Click pentru a mari’);
}else{
document.write(’(+) Click pentru a mari’);
}
*/
if(photos_big[0] != ”){
document.write(’(+) Click pentru a mări’);
}else{
document.write(’(+) Click pentru a mări’);
}
document.write(’‘);
document.write(”);
i

 

insert_items();

 

 

Fiica îndrăgitului şi regretatului Amza Pellea, Oana, este una dintre cele mai bine cotate actriţe din România. Ea a acceptat invitaţia de a se aşeza „La masa Adevărului” pentru a pune degetul pe rănile săpate de neajunsuri, complexe şi prejudecăţi în societatea noastră.

Un artist apreciat atât în ţară, cât şi în străinătate poate lua pulsul spaţiului în care s-a format. Oana Pellea spune că îşi iubeşte ţara, chiar dacă agresivitatea, murdăria şi indolenţa au atins cote alarmante.

Ea este convinsă că ne trebuie mulţi ani pentru a ne deprinde să trăim normal şi că, pentru a accelera acest proces, fiecare e chemat să pună umărul. De altfel, Oana Pellea crede că elitele au datoria să-şi facă treaba cât mai bine în domeniul lor de activitate, iar oamenii obişnuiţi, să cureţe un pic locul care îi înconjoară.

- Oana Pellea: Nu-mi place să fac generalizări. Ceea ce pot să spun e că faima oricărui  actor român din străinătate se datorează faptului că lumea ÅŸtie de existenÅ£a ÅŸcolii noastre de teatru ÅŸi film care este bună ÅŸi serioasă.

- Ce vine din urmă?

- Un vânt rece… Glumesc! Pot să spun ce-mi doresc. Mi-aÅŸ dori foarte tare ca meseria pe care o fac să fie în continuare respectată. Există oameni talentaÅ£i în orice fel de generaÅ£ie.

- Se mai poate naÅŸte un Amza Pellea?

- Să dea bunul Dumnezeu. E destul de greu însă… Nu o spun eu, ci o spune toată lumea pentru că Amza era dăruit de Dumnezeu să apară pe pământ cu har.

N-ai de unde să ştii, însă poate şi mâine să se nască, dacă eşti optimist, crezi şi te rogi Lui Dumnezeu. Eu aş fi foarte bucuroasă să vină din spate actriţe şi actori puternici.

Ceea ce ştiu este că acum, din păcate, nu toţi dintre cei care intră la Institut vor să ajungă actori sau artişti. Adică foarte mulţi vor doar să treacă pe acolo şi să facă altceva. Televiziune sau altceva, pur şi simplu să treacă prin Institut. Sau să devină vedete. Coperţi.

E altfel faţă de cum era pe vremea mea. Atunci era o şcoală foarte serioasă şi pentru că era bazată pe nişte profesori extraordinari precum Cotescu, Amza, Sanda Manu, Olga Tudorache, Cojar, Moraru şi multi alţii.

- AÅ£i fost colegă de generaÅ£ie cu Radu Duda…

- Da, dar el era la doamna Olga Tudorache, iar eu, la doamna Sanda Manu.

- Aţi jucat împreună?

- Da, am jucat cu Radu când s-a înfiinţat teatrul româno-francez şi am făcut nişte turnee în străinătate.

- Aţi încercat să abordaţi într-un fel sau altul Casa Regală pentru a susţine anumite proiecte?

- Eu am o foarte mare admiraţie pentru Casa Regală şi ştiu că, prin ceea ce fac, încearcă să realizeze multe lucruri, pe foarte multe planuri, nu numai artistice, ci şi umanitare.

 
Totul e extrem de agresiv în România

 
- Cum vi se par rezultatele ultimelor alegeri?

- Mă duceÅ£i într-o zonă delicată. E ca ÅŸi când mă aruncaÅ£i într-o mlaÅŸtină ÅŸi eu nu ÅŸtiu să înot. MlaÅŸtina este ceva înspăimântător pentru mine…

- Clasa politică e o mlaştină?

- Da, mie aşa mi se pare. Eu îmi îngădui să fiu un simplu spectator şi mă dor multe lucruri. Ştiu că nu e bine să stau deoparte, dar a judeca ceea ce se întâmplă e peste puterile mele.

De mult am renunţat să mai caut a înţelege pentru că nu cred că mă pricep deloc la politică. Nu înţeleg nimic din ce se întâmplă şi probabil că sunt eu „greşită”.

- De regulă, oamenii care au ceva de transmis în societate tac…

- Eu personal tac pentru că lucrurile sunt prea încurcate, chiar cred că iţele şi nodurile sunt atât de mari încât sunt pusă în imposibilitatea de a participa la o astfel de discuţie.

Lucrurile sunt atât de îmbârligate, cum spunea tata, încât e greu de dezbârligat… Cred, pe de altă parte, că intelectualii ÅŸi oamenii de bun-simÅ£ îşi fac treaba foarte bine acolo unde sunt dăruiÅ£i de Dumnezeu să ÅŸi-o facă. 

Eu încerc să exist pe scenă şi pe ecran în poveşti în care cred şi care încearcă să dăruiască oamenilor ceva, un mesaj cât de cât de suflet.

- Probabil că intelectualii nu mai resimt pericolul de dinainte de 1989, din moment ce au adoptat o astfel de pasivitate faţă de ce se întâmplă în societate…

- Nu cred. E un pericol foarte mare şi-l resimţim cu toţii. E un pericol de nesănătate. Cred că suntem bântuiţi de un foarte mare pericol de a ne îmbolnăvi. De fapt, cred că Românica a devenit, între timp, o ţară bolnavă. Îi spun Românica ţării mele de drag. Aşa o simt mai aproape de sufletul meu. Nu e un apelativ jignitor, ferească Dumnezeu! E Românica mea. Cu bune şi cu rele.

- Nu e doar începutul bolii?

- Eu sper să fie finalul, sper să ne trezim cu toţii. Din păcate, n-am soluţii.

- Ce vă deranjează cel mai mult în România, atunci când ajungeţi la Otopeni? Care e primul lucru care vă scoate din sărite?

- Noi venim din străinătate cu o anumită energie. Mă întreb de fiecare dată când revin în Å£ară  cum e posibil să fie atâta murdărie pe stradă, atâta agresivitate – agresivitatea televizorului, a oamenilor care vorbesc la televizor, felul în care se vorbeÅŸte, felul în care se priveÅŸte încruntat, felul cum nu se spune „bună ziua” ÅŸi nu se zâmbeÅŸte… agresivitatea murdăriei de pe stradă, agresivitatea extrema a oamenilor. Asta pe un glob care oricum e în criză.

- Care credeţi că este cauza acestei agresivităţi ieşite din comun?

- Vorbiţi cu un om care-şi iubeşte ţara foarte tare.

- De aceea vă şi întreb!

- Dacă iubeşti pe cineva, te doare atunci când e bolnav sau dacă vezi că drumul pe care merge nu e bun. Putem găsi foarte multe motive, sunt enorm de multe motive pentru care am ajuns la această agresivitate. Le poţi înţelege şi, dacă mai eşti creştin şi te ajută Dumnezeu, le poţi ierta până la un moment dat.

Probabil s-ar putea chiar depăşi, numai că procesul acesta ar trebui făcut de toată lumea. Sunt 50 de ani în spate pe care ştim foarte bine cum i-am parcurs, sunt lucruri care n-au fost clarificate în istorie. Fiecare popor are găuri negre, dar parcă în istoria noastră e un hău în care nu mai avem niciun sprijin.

E o pierdere de repere clară, care nu e numai în România, este peste tot. E o criză mondială, dar care ne prinde pe noi ca ţară pe un fundament foarte tânăr, care nu a prins rădăcini. Cred că această criză ne scutură foarte tare pentru că avem probleme mari, enorme, la baza societăţii: la educaţie, la igienă, la sănătate.

Aici ar trebui pompat enorm: cum creÅŸti copilul de la grădiniţă ÅŸi cum vorbeÅŸti cu el, cum faci educaÅ£ie părinÅ£ilor pentru a-ÅŸi creÅŸte copilul… Sunt atât de multe, ÅŸi atunci, deseori, venim să ridicăm piatra, să aruncăm ÅŸi să spunem: „Poporul român e de vină ÅŸi nu face faţă!”. Sunt un om care iubeÅŸte foarte tare Å£ara asta ÅŸi sper din tot sufletul să văd ziua în care se vor limpezi apele. Dar fiecare trebuie să punem umărul.

- Dar fără implicare din partea elitelor e de neimaginat să se schimbe ceva…

- Total de acord! Dar nu toată lumea are talent la politică şi nu toată lumea trebuie să intre în politică. Cred că mult mai important e ca fiecare să-şi facă treaba extraordinar de bine acolo unde îi e locul. Mai mult, cred că fiecare trebuie să încerce să facă în jurul său un pic curat, să impună un pic de respect.

Politica pentru mine e să înveţi să te comporţi civilizat, să fii politicos, să ştii să vorbeşti corect româneşte, să nu scuipi pe stradă, să nu mă înjuri când trec pe lângă maşina ta. De pildă, pe mine mă doare lipsa de respect faţă de tot ce e viu în România. Mă doare până la lacrimi lipsa de respect faţă de animale, faţă de copaci.

- Nu prea gândim „verde”…

- Dar acum devine o modă de a fi „bio”, a gândi „verde”. Nu, pentru mine e peste asta, în sensul că pentru mine ţine de bun-simţ. Nu mai avem educaţie. O să revină încet acest respect.

Pe vremea lui tata, ţăranul ăla care avea foarte mult bun-simţ şi care între timp a fost terminat, umilit, trimis şi el la canal, omorât etc., avea respect şi faţă de animale, şi faţă de pământ. Pentru că viaţa lui depindea de pământ şi de animal. Am pierdut foarte multe pe drum, avem foarte multe de recuperat.

Proprietăţile fizice se vor recupera, pamântul, casele, până la urmă se va recupera, mult mai greu e să recuperăm valorile morale, bunul-simţ.

 <img alt="" src="http://www.adevarul.ro/design/quotes/quote_small